Experience...

   (chestia asta o scriu dupa telefon in drum spre bucuresti, deci daca gresesc, iertati'ma ~ imi va lua cam o ora) 

   Intotdeauna mi'a placut sa vorbesc despre propria'mi viata, caci desi am doar 16 ani(aproape) am trecut in ultimii 2-3 ani prin chestii prin care nu multi au trecut la varste destul de inaintate. Viata mea a fost plina de fete, de curve, prieteni, dusmani, tradari etc. Cand am facut blogul mi'am pus in gand sa spun povestea vietii mele si nu reusesc sa imi indeplinesc acest obiectiv. Nu am o cronologie foarte buna in mintea mea,  si pot spune ca  am uitat multe lucruri ~ sau nu le'am uitat, poate nu vreau sa mi le amintesc ~ desi nu's asa rele. Ideea e ca tot ce spun, scriu,referitor la propria'mi viata se leaga de situatiile pe care le traiesc. Fiecare poveste vine pentru mine ca o pilda. Sunt genul de persoana care are o poveste pentru fiecare intamplare din viata ta, care a patit lucruri asemanatoare si totusi le'a trait cu mai multa intensitate,asa ca ai ce invata de la mine. Sunt putin laudaros dar, de ce sa nu fiu daca am dreptate. ~Modestia mi'a lipsit cu desavarsire intotdeauna.~ Acum daca tot am inceput sa vorbesc despre asta, sa si spun cam de ce am toata aceasta vasta experienta de viata. Pe la 12-13 ani am inceput sa dau de tigani. Si nu mi'e frica sa'i numesc asa si nici rusine pentru ca si ei,la randul lor sunt mandrii sa fie tigani ( si mi'as dori sa fiu si eu mandru sa fiu roman dar nu se poate ~ ei se ajuta mereu la greu, noi nu). Totul a inceput intr'o zi de vara insorita(deja dau in basme) cand eram singurel pe trecerea de pietoni din sudul Ploiestiului(cine stie cunoaste) avand in fata mea un tigan,~ mi se pare cam "jegos" pe atunci~, care canta fara sa ii pese daca are voce sau nu. Trece deodata brusc pe langa mine alt tigan, fuga fuga, cu un cutit la vedere(ce'i drept era seara si nu prea era lume, ca nu eram tocmai pe o strada principala) gata gata sa'l "intepe" pe cel din fata mea. Dintr'o pura intamplare (sincer nu mai stiu de ce, ca v'as fi spus) piciorul meu a ajuns in fata acelui tigan cu cutitul in mana si, hopa,s'a impiedicat. Eu ~ 12-13 ani ~ speriat de moarte am inceput sa strig la tiganul din fata mea " Baaaaaa ala vrea sa te omoare " mi'era rusine, frica,frig,foame(treceam prin toate starile posibile) si totusi a fost totul bine. In cateva minute s'au adunat inca 20 de tigani l'au batut pe asa zisul "criminal" si m'a luat "cantaretul" deoparte. Imi spune sa nu'mi fac griji ca de astazi sunt fratiorul lui si ma va apara de toti. Numele lui e Joca !!! Si de acolo au pornit toate. Grupul de prieteni era vast, romani, tigani tot ce se poate. Si am bagat si eu cativa membri. Am ajuns sa fiu "bazat" in oras, sa nu'mi fie frica de absolut nimeni. Si de la el am ajuns sa'mi fac prieteni in Barcanesti, in Teleajen etc. Pot spune mandru ca datorita lor am facut sex la 13 ani si ceva. Frica m'a cuprins si pe mine, fiind inconjurat de tot felul de tipi. Mi'am luat bataie la viata mea cat pentru 2 vieti si m'am calit.Dar am si dat mai mult decat destula. Totusi am incercat sa ma retrag din astfel de anturaje(nu stiu sigur daca asta e pluralul) dar nu mai pot iesi. Stiu prea multe si am legaturi prea stranse cu oameni care imi sunt aproape si care sper sa'mi fie prieteni pe viata.

 Daca citit asta, pentru Joca, Nistor, Beto si toti baietii lui Sange, Basarab etc. Va multumesc ca imi sunteti prieteni si sunt fericit cu alegerea pe care am facut'o. Fratioru' vostru mai mic ! ! !  

  PS. ~ Nu mi'a luat o ora, doar 50 de minute ! :P

Punct.

Toata viata mea pare sa fie cu fundul in sus. Si tot ce reusesc in momentele astea e sa dezamagesc si sa fiu dezamagit. Ma leg enorm de lucruri minore, trec peste ceea ce e cu adevarat important si tot ce imi iese e suferinta ~ suferinta celor din jur. Simt ca nu mai pot avea incredere in nimeni ~ si asta e rau. Ultima oara cand m'am simtit parasit de toti cei din jur a fost atunci cand ~ si incep o poveste de baieti ~ eram intr'o incurcatura mare cu , sa zicem o duzina de ciori (negre ca noaptea) si aveam pe langa mine, 8 oameni ~ ce se presupuneau a'mi fi cei mai buni prieteni. Si din 8, a ramas unul singur, sincer sa fiu ~ am reusit sa iesim impreuna ~ stiu doar ca vorba lui m'a incurajat ~ mi'a spus, fratele meu, daca e sa mor stiu ca am murit pentru si impreuna cu tine. De atunci am invatat sa nu cred in prietenie ~ cel putin in cea noua. ~ sa imi testez prietenii. Si nu stiu cum am ajuns aici  ~ locul din care am plecat e total departe de povestea asta si totusi ma simt cam la fel ~ pentru ca atunci am crezut ca a fost vina mea ca n'am stiut sa tin acei prefacuti langa mine ~ si totusi ei erau vinovati. Trecand peste ~ desi stiu ca e vina mea ~ ma umplu de nervi cand vad ca toata lumea are ceva sa'mi reproseze. Fie ca imi e amic/a, fie iubita, fie amanta(glumesc) ~ toti/toate vor mai mult de la mine. Nu pricep de ce pur si simplu nu sunt gata sa ma accepte asa cum sunt ~ si daca nu sunt sa fie gata totusi sa plece din viata mea. Si mai rau, urasc ca eu incerc sa fie bine, sa ma schimb si ei tot suparati sunt. Si din nou ~ stiu ca e vina mea ~ dar am impresia ca vor prea multe ~ pur si simplu, am impresia ca nu sunt capabil sa le fac pe plac ~ si ma demoralizeaza asta... Urasc ca prietenii nu mai au incredere in mine, urasc ca ii iubesc si ca tocmai pe ei ii ranesc. Viata e nedreapta...